vineri, 31 august 2012

Martienii

Am intampinat cu frustrare o pana de inspiratie. Aflata intre, in dreapta, drumul spre nemurire, in stanga, statia de tramvai, am pasit prevazatoare inainte. Desi aerul era tare si intepator, am simtit pamantul moale sub picioare si am pornit cu pasi temeinici pe o alee abia zarita de ochiul omenesc. Parcul se dovedea a fi o alta planeta, m-am prefacut ca sunt pe Marte si ametita de lipsa gravitatiei am salutat doi martieni. De ce le spun asa? Imi sunt prieteni de aproape noua ani, si parcul inghetat le aminteste de ziua de cristal in care s-au cunoscut acum noua ani. De atunci, in fiecare dimineata se indragostesc, pasind pe aleea abia vazuta de ochiul omenesc, noua ani, dimineata de dimineata, cuplul de martieni, pentru ca, v-ati dat seama singuri, astfel de dragoste e la fel de des intalnita ca si un extraterestru, isi retraiesc cu seninatate si pasiune fericirea.

Atunci am constatat cu zambet dulceag si sclipiri de ochelari ca planeta noastra adaposteste o alta planeta. Nu ascunsa. E o planeta locuita, populata, oricum ati vrea sa-i spunem, de indragostiti. Povestea, viata, iubirea lor, sunt atat de intense incat se desprind de spatiul pamantean si isi creeza un spatiu propriu, cu cer, cu soare, cu fluturasi si floricele, norisori si ursuleti de plus, bomboane de ciocolata si miere, lumanarele si versuri abia soptite.

Am pasit mai departe cu calcatura lipsita de gravitatie pe aleea abia vazuta de ochiul omenesc si, zburand, zambind, sclipind, m-am simtit martian. A fost momentul in care am privit, zgribulit, cu ochii ca cerul dimineata, sufletul meu ce astepta, zambind, sa-mi daruiasca un ursulet de plus. Sunt, de vreo cateva luni bune, un martian. Si planeta asta m-a uimit prin usurinta cu care starneste pofta de viata, pasiuni, zambete largi, sinceritate, incredere si … fericire.

Suntem rari si avem nevoie de suport. E o specie pe cale de disparitie, va asigur, nu e o gluma. Nimic pe aceasta planeta nu e fals, nu e premeditat, nesincer sau lipsit de pasiune. Chiar si un norisor, un vers sau o strangere de mana, aici pe planeta noastra, de pe planeta Pamant, din Calea Lactee, pot aduce, inevitabil, fericirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu