Dimineata

Dimineaţa soarele atârnă în colţ de fereastră,
în plăpând sforăit, în pas apăsat de lumină.
Dimineaţa vântul doarme cu obrazul îngropat
în frunze verzi şi iarbă umedă.
Dimineaţa ochiul minţii se zbate, rătăcind,
orb şi veşnic neîndestulat,
printre cântecele zmeului din cer.
Barca prin care se vede fundul lacului,
peştii, apa, copacii...
dimineaţa pălesc si se-afundă.
Greoi şi legănat, dimineaţa pasul doare
şi muzica din cotlon de vise
are rezonanţa de clopot.
Dimineaţa aerul inveleşte gânduri
şi îngroapă trupul în aşternuturi,
măsluieşte timpul şi
răsuflă doinele copilăriei.
Trupul se-ntinde dimineaţa
şi flutură odihna printre oase,
tremură lovit de timp
şi...dimineaţa a mai vestit
incă o dată o nouă zi.

16.08.2006